| 1.
|
DESĂVÂRS'I, desăvârsesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A deveni sau a face să devină desăvârsit, perfect; a (se) perfecţiona. 2. Tranz. A face ca o acţiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârsi, a termina. - De + săvârsi. Sursă
: DEX'98
( 23963)
- RACAI |
| |
| 2.
|
DESĂVÂRS'I vb. 1. v. perfecţiona. 2. a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Si-a ~ opera.) 3. a se realiza. (S-a ~ ca poet.) 4. a încheia, a sfârsi, a termina. (A ~ opera începută de alţii.)Sursă
: Sinonime
( 181033)
- siveco |
| |
| 3.
|
desăvârs'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. desăvârs'esc, imperf. 3 sg. desăvârse'a; conj. prez. 3 sg. si pl. desăvârse'ască
Sursă
: DOR
(239441)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DESĂVÂRS//'I ~'esc tranz. 1) A face să se desăvârsească; a perfecţiona. 2)(acţiuni) A duce la bun sfârsit. /de + a savârsi
Sursă
: NODEX
(331466)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE DESĂVÂRS//'I mă ~'esc intranz. 1) A deveni mai bun din punct de vedere calitativ; a se perfecţiona. 2) (despre acţiuni) A căpăta formă definitivă. /de + a savârsi
Sursă
: NODEX
(331467)
- siveco |
| |
|
|